Priest & Philosopher

PREOT SI FILOZOF
de Mihail Eminescu 1874

Ca' n-avem sfintii vostri, voi ne mustrati, preoti,
Desi de-a voastra tagma suntem si noi cu toti...
Si noua vanatoarea de aur si marire
Ne'nsamna-n asta lume a Raului domnire.

Si noua-ghesuirea pe drumul spre placere
In suflet naste scarba si inimei durere.
Si noi simtim ca suntem copii nimicniciei,
Nefericiri zvarlite in brazdele veciei...

Si sufletul-ne'n tremur, ca marea se asterne
Taiat fiind de nava durerilor eterne;
Ca unde trecatoare a marei cea albastre,
Dorinta noastra, spuma nimicniciei noastre.

Si noi avem o lege - desi nu Dumnezeu -
Simtim ca Universul purtam si pre ni-i greu:
Stim a fi stranepotii acelui vechi pacat
Ce semintia Cain in lume-o a creat.

De n-o'mbracam in pilde e semn c-am inteles,
Ca'n noi este credinta ce-n altii e eres.
Caci eretic ii tiranul ce Crucii se inchina
Cand hoardele barbare duc moarte si ruina.

In van cu maini uscate se roaga, tinand strana,
Deasupra lui cu aripi intinse sta Satana.
Degeba linga patu-i alaturi sta sicriul
Cand gloatele-i pe lume au tot intins pustiul.

Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea sa-l ierte
Ca tari intregi schmbat-au in intinsori deserte?
Si eretic e-acela ce rasa v-o saruta
Cand ura-n a lui suflet, de veche, e statuta?

In van cercati a-i drege caci rai raman de-a valma
Si trebuie ca soarta sa-i spulbere cu palma,
Din visul sa-i trezeasca cu care-i inconjoara
Demonul lumii-acestei - comedia-i bizara.

Nu ne mustrati! Noi suntem de cei cu-auzul fin
Si pricepuram soapta misterului divin.
Urmati in calea voastra multimii de absurzi
Si compuneti simfonii si imnuri pentru surzi.

Ascuteti adevarul in idoli, pietre, lemn,
Caci doar astfel pricepe tot neamul cel nedemn
Al oamenilor zilei sublimul adevar -
Ce voi spuneti in pilde, noi il avem din Cer.